Iluminat ATEX: cum alegi corpurile pentru zonele 1, 2, 21 și 22

Un corp de iluminat IP66 nu este un corp ATEX. Rezistă la jet de apă și la praf, dar dacă suprafața lui ajunge la 110 °C într-o moară de cereale, poate depăși temperatura de aprindere a stratului de praf depus pe el. Gradul IP îți spune ce poate intra în carcasă. Marcajul Ex îți spune dacă ce se află în carcasă poate aprinde atmosfera din jur. Când alegi iluminatul pentru o cabină de vopsire, o stație GPL sau un siloz, pornești de la zonă, nu de la catalog.

Zona îți dictează categoria echipamentului

Clasificarea zonelor o face beneficiarul, prin documentul de protecție împotriva exploziilor. Baza o dau HG 1058/2006 și standardele SR EN 60079-10-1 (gaze) și SR EN 60079-10-2 (praf). Trebuie să ai acest document în mână înainte să comanzi ceva. Corespondența este directă:

• Zona 1: gaze sau vapori probabil prezenți în funcționare normală, de exemplu lângă pompele de solvent. Îți trebuie categoria 2G, nivel de protecție Gb.
• Zona 2: atmosferă explozivă rară și de scurtă durată, de exemplu hala din jurul unui depozit de vopsele. Îți trebuie categoria 3G, nivel Gc.
• Zona 21: nor de praf combustibil ocazional, de exemplu la gurile de alimentare ale unui siloz. Îți trebuie categoria 2D, nivel Db.
• Zona 22: praf rar, mai ales sub formă de strat, de exemplu o tâmplărie cu exhaustare bună. Îți trebuie categoria 3D, nivel Dc.

Regula de bază: categoria superioară poate coborî, cea inferioară nu poate urca. Un corp 2G este permis în zona 2. Un corp 3G montat în zona 1 este însă o neconformitate care blochează recepția și te obligă la înlocuire completă. Totuși, un corp pentru zona 1 costă frecvent de 2-3 ori mai mult decât unul pentru zona 2, așa că nu supradimensiona fără motiv.

Cum citești marcajul de pe etichetă

Ia ca exemplu marcajul II 2G Ex db IIC T4 Gb:

• II: grupa pentru industria de suprafață (grupa I este pentru mine).
• 2G: categoria, deci echipamentul e valabil pentru zonele 1 și 2.
• Ex db: tipul de protecție, aici carcasă antideflagrantă. Pentru zona 2 vei întâlni des Ex ec (siguranță mărită). Pentru praf vei vedea Ex tb (zona 21) sau Ex tc (zona 22).
• IIC: grupa de gaz. IIA acoperă propanul, IIB etilena, IIC hidrogenul și acetilena. Un corp IIC acoperă toate cele trei grupe. Un corp IIA nu are ce căuta lângă un electrolizor.
• T4: temperatura maximă de suprafață, aici 135 °C. T3 înseamnă 200 °C, iar T6 doar 85 °C. Clasa aleasă trebuie să rămână sub temperatura de autoaprindere a substanței. Benzina se aprinde la aproximativ 250-280 °C, deci T3 este minimul. Disulfura de carbon, cu circa 90-100 °C, cere T6.

La praf, eticheta indică direct temperatura, de exemplu II 3D Ex tc IIIC T80°C Dc. IIIC înseamnă praf conductiv (inclusiv metalic) și acoperă și grupele IIIB (făină, rumeguș) și IIIA (fibre). Pentru straturi de până la 5 mm, temperatura de suprafață a corpului trebuie să fie cu cel puțin 75 K sub temperatura de aprindere a stratului.

Corpuri, aparataj și iluminat de siguranță

Pentru halele de zona 22, cum sunt depozitele de cereale sau liniile de ambalare cu pulberi, o liniară etanșă certificată este varianta cea mai simplă de montat și întreținut. Un exemplu este liniara Philips WT472C de 8000 lm, 4000 K, IP66, cu lungimea de 1,6 m, marcată pentru zona 22. La 4000 K și redare cromatică de minimum 80, operatorii disting clar etichetele și culorile de pe ambalaje. Dacă hala are și clasificare de gaz (zona 2), verifică pe etichetă că varianta comandată acoperă explicit și grupa G.

Trei elemente scapă des din calcul:

• Aparatajul din zonă. Doza de derivație, presetupa și întrerupătorul trebuie certificate Ex pentru aceeași zonă ca și corpul. Un corp Ex db montat cu o presetupă obișnuită își pierde protecția.
• Conexiunile necertificate. Le muți în zona sigură. În tabloul din afara perimetrului clasificat poți folosi, de exemplu, conectori Wago 221 pentru 3 conductoare, de până la 4 mm² și 32 A.
• Iluminatul de evacuare. Blocurile autonome montate în zonă trebuie să fie și ele certificate Ex. Găsești variante în categoria blocuri autonome ATEX, cu autonomie tipică de 1-3 ore.

Instalarea și verificările periodice se fac conform SR EN 60079-14 și SR EN 60079-17, de către personal autorizat pentru instalații Ex.

Regula de decizie înainte de comandă

Pentru fiecare punct de iluminat, notează trei date din documentul de clasificare: zona, grupa de gaz sau de praf și temperatura de autoaprindere a substanței. Alege apoi doar corpul al cărui marcaj le acoperă pe toate trei. Dacă lipsește unul dintre ele, nu comanda. Filtrează întâi după zonă în categoria corpuri de iluminat ATEX și abia apoi compară lumenii, puterea și prețul.